Colegiul Tehnic de Arhitectură şi Lucrări Publice “I. N. Socolescu”, are la origine ŞCOALA DE ARTE ŞI MESERII, înfiinţată la iniţiativa arhitectului Ion N. Socolescu, în anul 1884 de către organizaţia non-profit S.U.C.R. (Societatea “Unirea Constructorilor Români”). Durata cusurilor era de 5 ani a câte 6 luni pentru partea teoretică, iar în restul anului elevii faceau practică pe şantier pentru completarea cunoştiinţelor teoretice. Între 1874 si 1900, această şcoala era foarte frecventată, iar programul cuprindea discipline de învăţământ ca: elemente de construcţii, ordine de arhitectură, desen ornamental, matematici, geometrie, devize etc. Obiectivul principal al acestui demers a constat în formarea unor tehnicieni în domeniul construcţiilor şi arhitecturii, care să construiască raţional şi frumos, căci în acea vreme, arhitecţi ca Ion Mincu si Ion N. Socolescu se străduiau să prelucreze creator elemente de mare valoare artistică ale arhitecturii culte şi populare româneşti, pentru a le introduce în edificiile noi create. Pe lângă susţinerea acordată, arh. Ion N. Socolescu a proiectat prima clădire a şcolii, realizată în 1888, pe terenul S.U.C.R. din B-dul Regina Maria 24-28, din Bucureşti.
Şcoala a funcţionat gratuit, susţinută de fondurile S.U.C.R. şi a pregătit fii meşteşugarilor constructori români, astfel ca la absolvire, aceştia să poată lucra sub ordinele arhitecţilor, fie ca şefi de şantier, fie în calitate de desenatori in birouri sau funcţionari in serviciile publice.
În rândurile următoare vom trece în revistă cele mai importante momente din existenţa de peste 130 de ani a acestei instituţii, care şi-a păstrat menirea de a forma specialişti capabili să intuiască permanenta împletire dintre nevoia de stabilitate, de confort şi de estetic, pe care “arhitectura” și “construcţiile” două discipline surori, sunt chemate să le asigure, în raport cu cerinţele timpului. Astfel:
- în 1910, şcoala trece sub egida MINISTERULUI INDUSTRIEI ŞI COMERŢULUI, devenind astfel instituţie de stat ;
- în 1920, este preluată de MINISTERUL MUNCII ŞI OCROTIRII SOCIALE.
- după 1936, este preluată de MINISTERUL EDUCAŢIUNII NAŢIONALE, când devine LICEU DE CONSTRUCȚII INDUSTRIALE ŞI CIVILE, având şi o secţie postliceală de 2 ani, de antreprenori în construcţii şi extinzându-se, prin grija S.U.C.R., într-o clădire P+4 ;
- în 1948, în urma Reformei Învăţământului, se transformă în ŞCOALA MEDIE TEHNICĂ DE ARHITECTURĂ, fiind tutelata de MINISTERUL LUCRĂRILOR PUBLICE ;
- în 1955, devine ŞCOALA TEHNICĂ DE ARHITECTURĂ ŞI CONSTRUCŢIA ORAŞELOR (S.T.A.C.O.) şi este dotată de către forul tutelar din 1966 C.S.C.A.S. (COMITETUL DE STAT PENTRU ARHITECTURĂ, CONSTRUCŢII ŞI SISTEMATIZARE) cu localul din Str. Occidentului nr. 12, având cămin si cantină ;
- în 1971, noul for tutelar C.P.C.P. (COMITETUL CU PROBLEMELE CONSILIILOR POPULARE), dispune formarea GRUPULUI ŞCOLAR DE CONSTRUCŢII, ARHITECTURĂ ŞI SISTEMATIZARE, format din ŞCOALA TEHNICĂ POSTLICEALĂ DE ARHITECTURĂ cu clase de decoraţiuni interioare, arhitectură, sistematizare, topografie, gospodărie comunală şi devizieri şi LICEUL INDUSTRIAL DE ARHITECTURĂ, până în 1975, când acesta din urmă, devine LICEUL INDUSTRIAL NR. 22, cu 3 clase de construcţii şi o clasă de arhitectură ;
- în 1991, şcoala devine GRUPUL ŞCOLAR DE ARHITECTURĂ ŞI SISTEMATIZARE, funcţionând cu 3 clase de arhitectură, 2 clase de topografie, o clasă de constructori-finisori şi una de instalatori, cuprinse în învăţământul liceal de stat, cursuri de zi , precum şi clase postliceale în regim particular, specialităţile decoraţiuni interioare, urbanism, restaurări de monumente şi topografie ;
- în anul 2000, ca omagiu adus întemeietorului său, denumirea şcolii devine GRUP ŞCOLAR DE ARHITECTURĂ ŞI LUCRĂRI PUBLICE “I. N. SOCOLESCU”, cu clase de arhitectură, construcţii-lucrări publice şi matematică-fizică, cu profil de informatică.
- din anul 2001 denumirea este schimbată în COLEGIUL TEHNIC DE ARHITECTURĂ ŞI LUCRĂRI PUBLICE “I. N. SOCOLESCU”, cu trei filiere: vocaţională, teoretică şi tehnologică.
